Bradul in poeziile copiilor

Bradul

de Asofronie Lidia

Ce coroana minunata

Are bradul nostru, iata;

Ce semet se-nalta-n zare,

De nimic frica nu are.

L-am sadit cu mana mea,

De Craciun nu-l voi taia.

Cu globuri il voi incarca,

Si toti ne vom bucura.

Bradul

de Reziuc Petru

Brad frumos, copac minunat

In gradina mea plantat,

Tu tot timpul verde esti

Si fericire raspandesti.

Bradutul meu, copacul meu,

Sa nu uiti ca te-am plantat eu.

Cu drag te voi ingriji

Si mereu te voi iubi.

Bradul

de Havristiuc Camelia

Am un brad la mine in curte

Ce-mi ajunge pana la frunte.

Eu de mica l-am plantat

L-am ingrijit si l-am udat.

El are frunzele mici,

Parca-s ace de arici.

Si se vad prin ramurele

Cuiburi mici de pasarele.

Bradul are pe tulpina

Bulinute de rasina.

Bradul este vesnic verde

Fiindca frunza nu si-o pierde.

A venit toamna...

Însângerate clipe...

Însângerate clipe-n zvârcoliri de frunză,

plutesc în arămia batere de-aripă;

miros de ofilire pe a toamnei buză

învie, fantomatic, veşteda risipă.

Îngenuncheate crengi, în şuier de vântoasă,

mătănii fac în ziua amurgind mâhnită;

şiraguri de cocori spre zarea mânioasă

în lacrimi îşi ascund durerea răstignită.

Iar stropii sângerii se scurg încet pe geamuri,

adăpostind în ei chihlimbariul viei

şi zgribulite păsări pe golaşe ramuri

uitatu-şi-au cântarea-n vara armoniei...

Şi ploaia-mi bate-n geam cu degete de toamnă,

pe al meu prag îşi culcă paşii-n umblet rece,

şoptindu-mi cu tristeţe:”Noapte bună, doamnă,

păstrează-ţi visele în clipa care trece!”

Prof. Bombonica Curelciuc

Poezia a fost publicată în volumul  „BRODERIE DE GÂNDURI” apărut anul acesta la editura ARMONII CULTURALE.

 „Chiar dacă autoarea mărturiseşte, cu modestie, că versurile sale sunt scrise doar pentru sine, exprimând trăiri proprii, împliniri ori dezamăgiri, doruri prezente ori reminiscente dureri, putem afirma că poeziile Bombonicăi Curelciuc, dincolo de semanticile pseudo-comune, au o aură specială, izvorâtă din erudiţia simplităţii vieţii, ca  nobleţe a trăirii prin cuvânt. În centrul liricii sale se află femeia protectoare, ce împlineşte tacit - cu persuasiune şi credinţă, rolul de fiică - soţie sau mamă, păstrând (însă) pentru sine, un timp al evadării prin poezie într-un univers în care versurile prezintă tautomerii evidente. O carte ce capătă valoare şi consistenţă, prin alăturarea tuturor acestor unice trăiri, un siaj liric ce merită - cu certitudine -  maturitate, pozitivism şi constructivism în aprecierile ce vor face referire la ea.” (Gheorghe A. Stroia).

Ce este o plantă?

  Ce este o plăntuţă?

  O vieţuitoare micuţă

  Care creşte în grădină,

  Sau în casă la lumină.

  Ud-o şi va creşte mare

  Dacă o vei ţine la soare.

  Covaci Emil, clasa a V-a 

  O plantă viaţă are

  Ca voi, ca orişicare.

  Viata ei începe de la semănare.

  Copilăria - când rădăcină şi tulpiniţă are.

  Tinereţea începe când are boboc de floare,

  Iar maturitatea şi-o arată

  Când fructe coapte pe ramuri poartă.

  După ce rod bogat a adus, începe încet a-mbătrâni

  Şi apoi a se ofili.

  Se pleacă la pământul din care a răsărit

  Şi lasă seminţele - urmaşi ce o vor înlocui.

  Bilauca Andreea, clasa a V-a

Alte poezii:
-despre plante aici.
- despre pădure

- despre anotimpuri : toamna, iarna, primăvara

Iarna

A venit iarna şi gerul,
Şi-a-ngheţat în iazuri apa.
Dimineaţa când mă scol
Bruma îmi lipeşte pleoapa.

Trec copii în jos pe stradă
Bucălaţi, cu nasuri roşii
Râzând şi sărind într-una,
Îmbrăcaţi ca eschimoşii.

Ei s-au strâns cu toţi pe deal
Căutand un loc mai bun
Pentru sanie şi schiuri
Şi să plece apoi la drum.

În vâltoarea bucuriei
Ei cu toţii strigă-ntr-una:
-Bine ai venit, tu iarnă
Şi să nu mai pleci de-acuma.

Toţi copacii-s încărcaţi
Cu steluţe albe mici
Strălucind în luna nopţii
Parcă-s nişte licurici.

Burda Andreea

Pădurea Mitocului primăvara

Un vânt de primăvară uşor adie Şi ramurile toate ţi se-nchină Când intri în pădurea din Mitoc Şi vezi natura-n haina ei divină. Brânduşe, toporaşi şi viorele, Albi ghiocei răsar în calea ta. Soarele scaldă totul în lumina Care-ţi înviorează inima. Păşeşti agale pe poteci întortocheate Şi ochii tăi cuprind întregul ecosistem. E linişte... doar apele învolburate Se varsă înspumate sub vechiul pod de lemn. Dintr-un tufiş un iepure se-arată, Mai vezi o veveriţă, un cerb, o căprioară, Un brotăcel, o mierlă, o bufniţă-mbufnată, Aceasta este viaţa care te înconjoară. Te simţi atât de liber în mijlocul naturii Şi calzi fiori de bucurie fiinţa îţi inundă Când vezi întinsul nemărginit al pădurii Ce sufletul dar şi privirea îţi încântă. Franciuc Otilia, clasa a IX-a Fotografiile au fost realizate de: Ailincăi Sabina, Corduneanu Andreea, Leşan Ramona, Clim Ioana - clasa a VIII-a.

Poezii de iarnă

Sfârşit de toamnă

	Toamna În rezerva de cerneală Cu mult sârg am adunat Multe vorbe despre toamnă Şi aici le-am aşezat. Am trecut pe sub copacii Care-şi poartă bucuroşi A lor mantie măiastră Pe buştenii scorburoşi. Toamna a aşternut iară Covorul multicolor Presurând bucăţi de aur Pe-al pământului ogor. A pus frunză lângă frunză Şi tulpini lângă tulpini Decorând cu frunze multe Prin parcuri, păduri, grădini Iacoban Samuel, clasa a VIII-a B
	Un nou peisaj Toamna iarăşi a venit, Frunzele le-a-ngălbenit, Păsărelele-au fugit, Vântul rece le-a gonit. Frigul dacă a sosit De brumă s-a însoţit. Ei soarele l-au fugărit Aerul s-a răcorit Grădini, păduri s-au pustiit Şi un nou peisaj s-a făurit. Franciuc Tiberiu, clasa a VIII-a B
	Toamna A venit un anotimp Astăzi dimineaţă-n zori. Am văzut trecând în zbor Multe cârduri de cocori. Dar noi mai avem de lucru Căci avem de dus acasa Holdele de pe ogor Adunate cu mult spor. Vântul rece ne şopteşte Murmurând încetişor: Toamna repede se duce, Vine iarna repejor! Burda Cristina, clasa a IX-a

Fotografii realizate de: Bardan Petru, Asofronie Emima - clasa a VII-a A,
Saghin Diego - clasa a VII-a B.

Poezii despre apă

Apa Apa este un izvor Ce dă viaţă tuturor. De la mic şi pân’ la mare Toate au nevoie mare Şi de apă şi de soare. H²O este formula care Dimineaţa dă răcoare. Pe pământ ea se aşează Rouă până spre amiază. Orice plantă cât de mică, Ca să ajungă frumuşică, O primeşte orice-ar fi Dimineaţa-n zori de zi. Chiar şi noi, de dimineaţă, Ne spălăm cu ea pe faţă. Iar apoi în ceai, la masă Şi în supă, la amiază. Deci să ştie fiecare, Fără apă - viaţă n-are. Deci e bine s-o păstrăm, Curată să o avem. Căci dacă o murdărim Cu toţii o să murim! Burda Cristi

	Apa în natură Peste tot pe unde priveşti Numai apă întâlneşti. E lichid – atunci când plouă Sau când dimineaţa-i rouă. Sub formă de gaz o avem În aerul pe care-l respirăm. Iar când ninge şi-i Crăciun, E solidă, drept vă spun! În orice stare de agregare Apa n-are asemănare. Bardan Diana, clasa a VIII-a B Apa – un lichid vital Apa este necesară Pentru orice vietate. Că din zori şi până-n seară O-ntâlnim. Ce, n-am dreptate? Orice floare are apă Că de nu, se ofileşte. Şi mieluţul se adapă, Zbiară şi îţi mulţumeşte. Iar bucatele alese De la mese copioase Sunt gătite tot cu apă Că de nu, nu sunt gustoase. Şi aşa, iubitul meu, Apele ne sunt vitale. Să luptăm cu poluarea Şi eu, dar şi dumneatale! Franciuc Sergiu-Daniel, clasa a VI-a B

Codrul verde ne aşteaptă - poezii

Pădurea

de Burda Cristina

Aerul de primavară
Din pădure se strecoară.
Tot acolo se găseşte
Şi căsuţa din poveste.

În pădure-s animale,
Iepuraşi şi căprioare,
Păsărele prin copaci,
Furnicuţe şi gândaci.


Ghiocei şi lăcrămioare,
Grâuşor şi viorele,
În pădure sunt şi ele
Chiar dacă sunt mititele.

În pădure de-ai să mergi
N-o să crezi ce o să vezi.
Căci pădurea e frumoasă
Şi-ai să vrei s-o iei acasă!

Pădurea – o oază de bucurie

de Popovici Larisa şi Cozorici Mirela

Unde este locul cel mai potrivit,
În care să stai, să auzi al păsărilor ciripit?
Să respiri aer proaspăt şi curat,
Să priveşti în jur şi să fii încântat.

Locul cel mai potrivit este pădurea,
Unde poţi gusta din plin natura.
Când păsările îţi mângâie auzul cu al lor ciripit,
Acesta e locul unde poţi fi cel mai fericit.

Dar totuşi acest loc este prădat.
E stricat de mulţi, e deteriorat.
Oare această „fiinţă” merită aşa o soartă?
La câte bunuri aduce, să fie prădată?

Chiar nu ar fi frumos să o păstrăm?
Să fie mereu curată să o ajutăm,
Să fie veselă şi plină de mândrie,
Să fie o oază de bucurie.

Să trăieşti mereu, pădure!

de Scriban Valentin

Veşnic tu să ne trăieşti
Ca să poţi să dăruieşti
Apă dulce cristalină
Ce durerea ne alină.

Să fii veşnică şi verde
Şi puterea nu ţi-o pierde.
Dacă tu nu ai mai fi
Noi cu toţii am muri.

Mii de ani să ne trăieşti
Şi pe noi să ne iubeşti.
Să ne dai fără-ncetare
Fericire şi culoare.


Codrul verde mă aşteaptă
de Scriban Valentin

Codrul verde mă aşteaptă.
Alerg către el...
Cu căldură şi blândeţe şi-apleacă ramurile.
Mă mângăie uşor, apoi m-ascultă.
Simt cum viaţa-mi prinde culoare.
Apoi inspir aer curat, mă liniştesc,
El îmi dă apă dulce de izvor,
Parcă am reînviat.
Se aude o melodie fermecătoare.
Mă uit în jurul meu,
Doar câteva pasarele...
Uşor mă ridic şi plec.
Dar el mă aşteaptă să revin...

Fotografii - Bogdan Bilauca

Poezii de primăvară

Primăvara

După iarna friguroasă,
După geruri şi ninsoare,
A sosit cu bucurie
Primăvara-ncântătoare.

Din nou totul e schimbat,
Ghioceii au răsărit,
În livadă pomişorii
Bucuroşi au înflorit.

În pădurea înverzită,
Printre ramuri de copaci,
Ciripesc fără-ncetare
Păsărele cântătoare.

Păsările călătoare
S-au întors la noi
Aducând din nou în ţară
O frumoasă primăvară.

Bardan Firuţa, clasa a VII-a B

Lecţia de biologie

Cu toţii ne-am întrebat ce e biologia,
de unde vine ea şi ce studiază,
şi ne mai întrebăm
de ce oare trebuie să ţinem minte
acele cuvinte
de la care ni se încâlceşte limba când le pronunţăm
şi pe care totuşi trebuie să le învăţăm?

Îţi dau un sfat, oricine-ai fi copile ...
chiar dacă ai să citeşti în multe file,
nu ai să găseşti ce ţi-ai propus
dacă în natură nu te-ai dus.
Deci tu iubeşte acum natura
şi vei vedea că de tine se va prinde învăţătura.
Să învăţăm să fim buni ecologişti,
cu tot ce ne înconjoară mai sufletişti.
Să nu uităm că nu numai noi avem viaţă,
căci totul e ca un fir de aţă.
Mai sunt şi plante şi animale
care nu sunt la întâmplare.
Cu ajutorul lor noi existăm,
deci, de la toate avem ce să învăţăm.

Iacoban Denisia, clasa a VIII-a A

În mijlocul pădurii verzi

Pădurea este locul unde
Cu drag, oricând tu vrei să mergi.
Nu doar să studiezi mai multe plante
Sau după fragi, mure, ciuperci
Ci pentru că te simţi mai bine
În mijlocul pădurii verzi...

Franciuc Otilia, clasa a VIII-a A

Ghiocelul

Chiar în jurul casei mele
Am un firicel de floare
Chiar acuma prin zăpadă
Care vrea ca să mă vadă.

Are un colţ mic gingăşel
Vrea să crească măricel
Ca să poată să mă vadă
Ghiocelul din zăpadă.

Cum v-am spus eu, mititelul
Vrea să scoată clopoţelul.
Clopoţelul plin de floare
Vrea să crească mult mai mare.

Eu l-aştept de mult să iasă.
N-o să-l rup, îl las să crească.
Şi-o să am grijă de el
Căci e tare mititel.

Burda Larisa, clasa a V-a B

Pădurea

O pădure aduce viaţă,
Veselie şi speranţă.
Te bucuri când totul este verde.
Dar ce tristeţe este-n suflet,
Cand verdele se pierde?
Nu-i aşa că v-ar plăcea
În jurul vostru să triumfe veselia?
Să fie totul verde şi nou ca la-nceput?
Cred că sigur v-ar plăcea
Aşa că vă propun ceva:
Haideţi să facem pădurea să trăiască,
Veşnic pe acest pământ să dăinuiască!
Să fie verde împrejur cât vezi
Iar tu sănătos o să trăieşti!

Popovici Larisa şi Cozorici Mirela, clasa a VIII-a A

Prietenii pădurii

Într-o pădure-ndepărtată Erau alegeri de-mpărat Şi toata lumea agitată Se adunase la votat: Brazi, molizi, tei şi stejari Iepuri, vulpi, lupi şi bursuci Carpeni, fagi, aluni, arţari, Păsărele mari şi mici. Din candidaţi, sunt doi mai falnici: Bradul şi-un stejar bătrân Şi amândoi la fel de vrednici De a porni pe-acelaşi drum. Nu ştie nimeni, cum, de unde, Dar o scânteie s-a aprins Şi riscă să ia foc pădurea. Pe cine ne bazăm la stins…? Bradul cel falnic simte frica Cum îl loveşte şi-l îngheaţă. Cetina lui iute se-aprinde – Gândeşte el palid la faţă. Stejarul însă acţionează, Cheamă pe toţi, şi mic şi mare, Să facă gălăgie multă, Să cheme alte ajutoare.

Şi păsărele, şi-animale Aleargă iute-n sus şi-n jos Strigând şi căutând soluţii Şi vrând să fie de folos. Tocmai atunci, chiar pădurarul Şi cu copiii din Mitoc La lecţia despre natură Se îndreptau spre acel loc. Văzând ei agitaţie multă, Simţind miros de ars şi fum Porniră iute spre poiană Ghidaţi de urme de pe drum. Focul l-au stins imediat Cu apă rece din izvor. O lecţie bună-au învăţat: Să fii pădurii de-ajutor. Doar în echipă au reuşit, Unindu-şi forţele-mpreună, Să stingă focul izbucnit Făcând astfel o faptă bună. Pădurea i-a apreciat Pe copilaşii salvatori Şi-n triluri i-a acompaniat – Doar ei sunt Rangeri Juniori! V.L.

Vezi şi: Povestea pădurii

Primii ghiocei

Vestitorul primăverii

Prin covorul alb de nea
A scos capu-o floricea.
Are-n vârf un clopoţel,
Se numeşte GHIOCEL.

Lângă el ies alţii, mii
Se-mpânzesc şi pe câmpii,
Primăvara toţi vestind,
Greaua iarnă alungând.

Nu e parfumat prea tare,
Dar frumos, nevoie mare
Şi gingaş e tot la fel,
Aşa-i micul GHIOCEL!

Franciuc Sergiu,
clasa a V-a B

Legături:

• Poezii despre natură scrise de copii

Poezii despre natură scrise de copii

Iarna De Elisa Vlădescu Din norii cenuşii O ploaie de fulgi argintii S-a aşternut peste câmpii, Peste pădurile ruginii. Pârtiile sunt pline de copii. De unde au apărut, nu ştii. Dar glasurile lor zglobii Te îndeamnă ca să vii Şi să te alături lor, Tuturor, copiilor. De pe pârtia înaltă Cu troiene-mpodobită, Sania, de copil cârmuită, Zboară cu viteză mare, Peste zeci de hopuri sare. Ochilor să nu le dai crezare! Copii cu sănii urcă dealul, Mai gâfâind şi mai icnind, Apoi coboară rând pe rând, Până ce soarele asfinţeşte Şi de casă le aminteşte.
Zambila De Lucian Franciuc După ce cumplita iarnă Începe să se deştearnă, Mititica noastră floare Se înalţă către soare. Şi-ntr-o săptămână, două, Fie soare, sau că plouă, Ea-şi arată boboceii Din care cresc clopoţeii. Mititică şi firavă, Dar frumoasă şi grozavă, Stă la noi în florărie O zambilă movulie. Are o tulpină dreaptă, Parcă spre cer se îndreaptă Şi pe ea cresc clopoţei Parfumaţi şi mititei. Frunzele-i drepte şi line De multă viaţă pline, Înconjoară mândra floare Precum razele de soare. Stau privind-o dus pe gânduri Şi citesc ca printre rânduri Şi dau filă după filă. E frumos să fii zambilă!
Flori De Daniel Samoilă Gerbera e frumoasă floare, Ca un soare arzător. Toate sunt frumoase-n lume Şi cresc în mii de culori. E frumoasă şi laleaua. Crinul, şi mai deosebit Dar din toate florile, Pe trandafir l-am iubit. Mii şi sute sunt de flori Şi sunt în mii de culori Toate, care mai de care, Înfloresc vara sub soare.
Toamna De Ancuţa Franciuc Frunzele s-au vestejit Căci, iată, toamna a venit. Cârduri de cocori în zbor Se grăbesc spre ţara lor. Dar e zi cu soare încă. Muncitorii se silesc Munca lor să o sfârşească De trudă să se-odihnească. Şi au intrat cu toţi-n case Căci lucrul şi-au terminat. S-a pornit o ploaie rece Şi zăpada s-a lăsat.
Toată grija pentru apă! De Rodica Reziuc Fără apă nu sunt flori, Fără ea copiii mor, Fără apă pâine nu-i, Fără ea nu sunt nici pui. Apa toată viaţa poartă, Fără apă viaţa-i moartă. Păstraţi apa nepoluată!
Biologia de Mirela Marţolea Biologia este o ştiinţă Ce ne învaţă despre fiinţe. Botanica – o carte Ne învaţă despre plante. Zoologia – nu e grea – Ne-nvaţă “animalia”. Anatomia şi fiziologia Studiază omenirea. Citeşte cărţi într-una, Nu uita vreo una! Şcoala te-nvaţă să munceşti Dar să şi îndrăzneşti!
Ora de biologie de Carmen Rodinciuc La ora de biologie Învăţăm cu bucurie. Secretul plantelor aflăm Şi învăţăm să le udăm. Animale cercetăm, Viaţa lor o studiem. La ora de biologie Învăţăm anatomie Din ce-i omul alcătuit De la-nceput, până la sfârşit. Apoi la ecologie Este altă strategie. Despre toată lumea vie Învăţăm la biologie. Toate ce m-aţi învăţat Eu le-am ascultat cu drag. Şi din suflet îmi doresc Să vă spun doar Mulţumesc!
Floarea de Bogdan Goraş De sub o tufă se arată O floare albă, delicată, Cu căpşorul aplecat, Un clopoţel înmiresmat. Am s-o iau la mine acasă Şi-am s-o pun frumos în vază, Să-i dau apă, s-o-ngrijesc, Mereu să o ocrotesc.