Scurt istoric al şcolii din Mitocu Dragomirnei

"Învăţământul s-a dezvoltat la început pe lângă Mănăstirea Dragomirna, unde se pregăteau slujitori ai bisericii, dar şi persoane care să lucreze în administraţie, în cancelarie. Aici se scria cu litere chirilice.

După ocuparea Bucovinei de către austrieci, la Suceava şi Cernăuţi au apărut şcoli în limba germană. Cei ce doreau să înveţe în limba română apelau la învăţătorii ambulanţi veniţi din Ardeal.

Abia după anul 1860 au apărut şcoli triviale, poporale în satele româneşti. În anul 1860 s-a înfiinţat şcoala primară din Mitocu-Dragomirnei. La început şcoala nu a avut local propriu, abia în anul 1866 s-a construit şcoala cu două săli de clasă, prin efortul oamenilor din sat şi a Fondului Bisericesc, la care s-au adăugat alte două săli, în anul 1893. Primii trei învăţători ai şcolii au fost Vasile Rac, Amfilochie Velehorschi şi Gheorghe Bocancea.

Influenţa Mănăstirii Dragomirna, locaş de cultură şi credinţă, dar şi apropierea de oraşul Suceava, i-a determinat pe mitoceni să respecte învăţătura, să-şi îndemne copiii la studiu. Astfel, comuna Mitocu-Dragomirnei a dat Bucovinei şi ţării o serie de oameni de seamă: Samuil-Silvestru Morariu-Andrievici (1818-1895) - Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, Constantin Morariu-Andrievici (1838-1875) - profesor de religie şi de limba şi literatura română, Constantin Morariu (1854-1927) - preot, nepotul mitropolitului Silvestru şi al profesorului Constantin Morariu, Ştefan Saghin (1860-1920) - doctor în teologie, decan şi rector al Universităţii din Cernăuţi, Vasile Grecu (1885-1972) - filolog, profesor la Universităţile din Cernauti şi Bucureşti, Mihai Totoiescu (1886-1951) - preot, dirijor de cor, Erast Costea (1890-1963) - doctor în teologie," ... şi lista continuă cuprinzând numeroşi oameni de seamă până în vremea contemporană.

Bombonica Curelciuc, Daniela Corbu-Domşa, "Lada de zestre a comunei Mitocu-Dragomirnei”, Suceava, 2008, p. 21-25

"Lada de zestre a comunei Mitocu-Dragomirnei reprezintă o contribuţie importantă la cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor din această străveche comunitate, care a dăinuit în imediata apropiere a Mănăstirii Dragomirna (ctitorită, în anul 1602, prin grija şi osteneala mitropolitului Anastasie Crimca, apreciat şi distins cărturar) şi la aproximativ 10 km de cetatea voievodală a Marelui Ştefan.
Bombonica Curelciuc şi Daniela Corbu-Domşa, profesoare de limba şi literatura română devotate profesiei şi, nu în ultimul rând, atente şi pasionate cercetătoare ale obiceiurilor locului, deschid "lada de zestre" a mitocenilor într-un început de secol şi de mileniu bântuit de fel de fel de crize şi de angoase în care unii aşa-zişi analişti vorbesc de pericolul iminent al globalizării galopante, de pierderea identităţii regionale şi naţionale, a tot ceea ce înseamnă zestre spirituală.
Cartea nu este doar "o simplă culegere de folclor local", aşa cum mărturisesc cu modestie autoarele în Argument, ci, prin modul de structurare şi de prezentare a principalelor evenimente din viaţa satului, reuşeşte, credem, să prezinte o imagine suficient de cuprinzătoare a tuturor obiceiurilor şi tradiţiilor din Mitocu Dragomirnei."
Conferenţiar universitar dr. Vasile Ilincan - Cuvânt înainte

"Dacă în folclor regăsim aspecte din istoria nescrisă a unui popor şi dacă tradiţiile pot fi considerate o carte de vizită a comunităţii noastre sunt întrebări la care găsim răspuns în această lucrare. Sper ca această "Ladă de zestre" să fie un început în prezentarea şi valorificarea a ceea ce este de valoare şi veşnic pentru comunitatea noastră."
Ing. Dănuţ Solcan, Primar al comunei Mitocu-Dragomirnei - Gânduri către comunitate...