Poezii despre apă

Apa Apa este un izvor Ce dă viaţă tuturor. De la mic şi pân’ la mare Toate au nevoie mare Şi de apă şi de soare. H²O este formula care Dimineaţa dă răcoare. Pe pământ ea se aşează Rouă până spre amiază. Orice plantă cât de mică, Ca să ajungă frumuşică, O primeşte orice-ar fi Dimineaţa-n zori de zi. Chiar şi noi, de dimineaţă, Ne spălăm cu ea pe faţă. Iar apoi în ceai, la masă Şi în supă, la amiază. Deci să ştie fiecare, Fără apă - viaţă n-are. Deci e bine s-o păstrăm, Curată să o avem. Căci dacă o murdărim Cu toţii o să murim! Burda Cristi

	Apa în natură Peste tot pe unde priveşti Numai apă întâlneşti. E lichid – atunci când plouă Sau când dimineaţa-i rouă. Sub formă de gaz o avem În aerul pe care-l respirăm. Iar când ninge şi-i Crăciun, E solidă, drept vă spun! În orice stare de agregare Apa n-are asemănare. Bardan Diana, clasa a VIII-a B Apa – un lichid vital Apa este necesară Pentru orice vietate. Că din zori şi până-n seară O-ntâlnim. Ce, n-am dreptate? Orice floare are apă Că de nu, se ofileşte. Şi mieluţul se adapă, Zbiară şi îţi mulţumeşte. Iar bucatele alese De la mese copioase Sunt gătite tot cu apă Că de nu, nu sunt gustoase. Şi aşa, iubitul meu, Apele ne sunt vitale. Să luptăm cu poluarea Şi eu, dar şi dumneatale! Franciuc Sergiu-Daniel, clasa a VI-a B