Prietenii pădurii

Într-o pădure-ndepărtată Erau alegeri de-mpărat Şi toata lumea agitată Se adunase la votat: Brazi, molizi, tei şi stejari Iepuri, vulpi, lupi şi bursuci Carpeni, fagi, aluni, arţari, Păsărele mari şi mici. Din candidaţi, sunt doi mai falnici: Bradul şi-un stejar bătrân Şi amândoi la fel de vrednici De a porni pe-acelaşi drum. Nu ştie nimeni, cum, de unde, Dar o scânteie s-a aprins Şi riscă să ia foc pădurea. Pe cine ne bazăm la stins…? Bradul cel falnic simte frica Cum îl loveşte şi-l îngheaţă. Cetina lui iute se-aprinde – Gândeşte el palid la faţă. Stejarul însă acţionează, Cheamă pe toţi, şi mic şi mare, Să facă gălăgie multă, Să cheme alte ajutoare.

Şi păsărele, şi-animale Aleargă iute-n sus şi-n jos Strigând şi căutând soluţii Şi vrând să fie de folos. Tocmai atunci, chiar pădurarul Şi cu copiii din Mitoc La lecţia despre natură Se îndreptau spre acel loc. Văzând ei agitaţie multă, Simţind miros de ars şi fum Porniră iute spre poiană Ghidaţi de urme de pe drum. Focul l-au stins imediat Cu apă rece din izvor. O lecţie bună-au învăţat: Să fii pădurii de-ajutor. Doar în echipă au reuşit, Unindu-şi forţele-mpreună, Să stingă focul izbucnit Făcând astfel o faptă bună. Pădurea i-a apreciat Pe copilaşii salvatori Şi-n triluri i-a acompaniat – Doar ei sunt Rangeri Juniori! V.L.

Vezi şi: Povestea pădurii