Codrul verde ne aşteaptă - poezii

Pădurea

de Burda Cristina

Aerul de primavară
Din pădure se strecoară.
Tot acolo se găseşte
Şi căsuţa din poveste.

În pădure-s animale,
Iepuraşi şi căprioare,
Păsărele prin copaci,
Furnicuţe şi gândaci.


Ghiocei şi lăcrămioare,
Grâuşor şi viorele,
În pădure sunt şi ele
Chiar dacă sunt mititele.

În pădure de-ai să mergi
N-o să crezi ce o să vezi.
Căci pădurea e frumoasă
Şi-ai să vrei s-o iei acasă!

Pădurea – o oază de bucurie

de Popovici Larisa şi Cozorici Mirela

Unde este locul cel mai potrivit,
În care să stai, să auzi al păsărilor ciripit?
Să respiri aer proaspăt şi curat,
Să priveşti în jur şi să fii încântat.

Locul cel mai potrivit este pădurea,
Unde poţi gusta din plin natura.
Când păsările îţi mângâie auzul cu al lor ciripit,
Acesta e locul unde poţi fi cel mai fericit.

Dar totuşi acest loc este prădat.
E stricat de mulţi, e deteriorat.
Oare această „fiinţă” merită aşa o soartă?
La câte bunuri aduce, să fie prădată?

Chiar nu ar fi frumos să o păstrăm?
Să fie mereu curată să o ajutăm,
Să fie veselă şi plină de mândrie,
Să fie o oază de bucurie.

Să trăieşti mereu, pădure!

de Scriban Valentin

Veşnic tu să ne trăieşti
Ca să poţi să dăruieşti
Apă dulce cristalină
Ce durerea ne alină.

Să fii veşnică şi verde
Şi puterea nu ţi-o pierde.
Dacă tu nu ai mai fi
Noi cu toţii am muri.

Mii de ani să ne trăieşti
Şi pe noi să ne iubeşti.
Să ne dai fără-ncetare
Fericire şi culoare.


Codrul verde mă aşteaptă
de Scriban Valentin

Codrul verde mă aşteaptă.
Alerg către el...
Cu căldură şi blândeţe şi-apleacă ramurile.
Mă mângăie uşor, apoi m-ascultă.
Simt cum viaţa-mi prinde culoare.
Apoi inspir aer curat, mă liniştesc,
El îmi dă apă dulce de izvor,
Parcă am reînviat.
Se aude o melodie fermecătoare.
Mă uit în jurul meu,
Doar câteva pasarele...
Uşor mă ridic şi plec.
Dar el mă aşteaptă să revin...

Fotografii - Bogdan Bilauca