Pădurea Mitocului primăvara

Un vânt de primăvară uşor adie Şi ramurile toate ţi se-nchină Când intri în pădurea din Mitoc Şi vezi natura-n haina ei divină. Brânduşe, toporaşi şi viorele, Albi ghiocei răsar în calea ta. Soarele scaldă totul în lumina Care-ţi înviorează inima. Păşeşti agale pe poteci întortocheate Şi ochii tăi cuprind întregul ecosistem. E linişte... doar apele învolburate Se varsă înspumate sub vechiul pod de lemn. Dintr-un tufiş un iepure se-arată, Mai vezi o veveriţă, un cerb, o căprioară, Un brotăcel, o mierlă, o bufniţă-mbufnată, Aceasta este viaţa care te înconjoară. Te simţi atât de liber în mijlocul naturii Şi calzi fiori de bucurie fiinţa îţi inundă Când vezi întinsul nemărginit al pădurii Ce sufletul dar şi privirea îţi încântă. Franciuc Otilia, clasa a IX-a Fotografiile au fost realizate de: Ailincăi Sabina, Corduneanu Andreea, Leşan Ramona, Clim Ioana - clasa a VIII-a.