Fluturii ochi de păun

Primăvara aceasta, la mijlocul lunii mai, am avut surpriza să cunoaştem îndeaproape un fluture foarte frumos, uimitor prin coloritul lui şi impresionant prin mărimea lui. Fluturele ochi de păun de noapte numit ştiinţific Saturnia pyri, dacă nu ştiaţi, este cel mai mare fluture din Europa. Se numeşte astfel datorită desenelor de pe aripi în formă de ochi, asemănătoare cu cele ale penelor păunului.
Noi am observat patru exemplare, cel mai mare avea o anvergură a aripilor de 15 cm, iar cel mai mic de 12 cm. La început ni s-au părut identici dar am observat că antenele lor diferă şi am aflat că acesta este un criteriu de deosebire a celor două sexe. Femelele au antenele mai subţiri iar masculii mai late, în formă de pană.

Noi am găsit fluturii în grădini, pe crengile merilor dar aceşti fluturi pot fi întâlniţi şi în pădurile de foioase. Cineva a adus la şcoală un fluture într-un borcan şi deja depusese ouă, pe fundul borcanului erau peste 200 de ouă alb-argintii. I-am privit antenele pentru a verifica, deşi nu mai era cazul - era o femelă.

După ce i-am admirat, am dus fluturii în grădină şi i-am aşezat cu grijă pe ramurile copacilor. Ştim că nu trăiesc prea mult ca adulţi, cam o săptămână. Urmează ca larvele (omizile) să iasă din ouă şi să mănânce multe frunze din copaci, iar după maturizarea lor să-şi producă un cocon în care să se adăpostească şi să-şi continue dezvoltarea. Apoi fiecare se va transforma în fluture primăvara următoare. Acest mod de dezvoltare se numeşte metamorfoză completă şi se întâlneşte la majoritatea insectelor.













Există şi un fluture numit ochi de păun de zi (Inachis io). Este mai mic, măsoară cam 5 cm, este mai viu colorat şi zboară ziua. Anul acesta l-am remarcat încă de la jumătatea lunii aprilie.
Spre deosebire de fluturele ochi de păun de noapte, cel de zi îşi depune ouăle pe frunzele de urzici pe care larvele le mănâncă cu mare plăcere. O altă deosebire între cele două specii este că adulţii fluturelui ochi de păun de noapte nu se hrănesc în scurta lor viaţă (nici nu au trompă) pe când cei de zi se hrănesc cu nectar de la mai multe specii de plante ca narcise, toporaşi, păpădii, etc. Ei depun ouă de două-trei ori pe an, pot fi observaţi până toamna târziu, în octombrie, iar iarna pot hiberna ca adulţi în diferite adăposturi.

Am ataşat câteva fotografii realizate de Bilauca Bogdan din clasa a IX-a, pentru a vă arăta cât de frumoşi sunt aceşti fluturi.

Prisacaru Adriana,
clasa a VI-a.

Animale din pădure

Dimineaţa devreme trecem pe lângă mănăstirea Dragomirna în drum spre rezervaţie.
Fiecare excursie în pădure este plină de surprize.
Descoperim mereu lucruri noi.

Alexandru, Sabina, Diana, Mihaela, Ramona, Andreea, Ionela, Andrei însoţiţi de profesorul îndrumător.

Am învăţat să ne orientăm în pădure, am învăţat să recunoaştem plantele din pădure.
Animalele pădurii se lasă desoperite mai greu. Faţă în faţă ne-am întâlnit doar cu câteva mai mici:

fluturi, libelule, gândaci, păianjeni,

melci,broscuţe în diferite stadii de dezvoltare,
şopârle, şarpele de casă,
şarpele de sticlă (Anguis fragilis),

pârşi, chiţcani, şoareci de pădure, un iepure. Am văzut urme de căprioare şi de mistreţi. Dintre păsări multe ne-au impresionat prin cântecul lor, mai ales cinteza. Dar e greu să observi păsările în coroanele înalte şi dese ale arborilor. Uliul păsărelelor plana deasupra pădurii, ciocănitoarea îşi anunţa prezenţa prin sunete specifice,

frumoase pene de gaiţă zăceau risipite pe jos, un măcăleandru ne privea curios de pe un trunchi de copac, ţicleanul se repezea încoace şi încolo, doi sfrânciogi puneau ceva la cale dar cu ochii erau pe noi si nu ne lăsau să ne apropiem prea mult.
Barza neagră (Ciconia nigra) este una din păsările rezervaţiei noastre.

Mult mai puţin cunoscută decât ruda ei apropiată - barza alba, este o pasăre puţin mai mică (105 cm). Are ciocul şi picioarele roşii, iar penajul în mare parte negru, cu excepţia abdomenului alb. Este o pasăre ce trăieşte în pădurile de foioase sau amestec, din zonele de deal si depresiuni, unde există habitate umede de unde se hrăneşte. Cuibul îl construieşte în păduri, pe arbori de dimensiuni mari. Ca şi barza albă, este migratoare, dar se grupează de obicei în stoluri mai mici. Fiind rară şi periclitată în Europa, necesită protecţie strictă.

Alexandru ne conduce prin pădure spre cuibul berzei negre.

Puii deja învăţaseră să zboare şi cuibul era gol.

Cuibul berzelor negre este fotografiat cu emoţie de Andreea.

Noi am putut să admirăm cuibul privindu-l de jos.

Aşa ne vedea Andreea de sus.

Activităţile rangerilor juniori

Chiar de la prima vizită în Rezervaţia Făgetum Dragomirna echipa de rangeri juniori a fost însoţită de domnul primar Dănuţ Solcan care ne-a vorbit despre valorile naturale şi culturale ale comunei Mitocu Dragomirnei şi, de asemenea, ne-a încurajat să-i solicităm ajutorul oricând avem nevoie.

În activităţile noastre am observat cu interes numeroase plante şi animale din pădure. Ne-a surprins un animal simpatic din pădurile de foioase ce trăieşte în tufişuri şi pe crengile copacilor – pârşul de alun (Muscardinus avellanarius). Îşi construieşte un cuib sferic din iarbă şi frunze cam de 10-15 cm diametru. Este rudă cu veveriţa şi îi plac mai ales alunele. Iarna hibernează. Am găsit mai mulţi pârşi. Locul lor preferat era în preajma cireşilor sălbatici unde aveau adunate rezerve de hrană sub forma unor grămezi de sâmburi. După ce i-am privit le-am admirat agilitatea de căţărători. De la baza copacilor în câteva secunde ajungeau pe crengile cele mai înalte.

Pentru a evalua nivelul cunoştinţelor dobandite în activităţile rangerilor, am organizat concursul „Ce ştim despre pădure”.
Rangerii juniori, ajutaţi de părinţi, au confecţionat căsuţe pentru păsărele. Apoi căsuţele pentru păsărele au fost amplasate în copacii din pădure.