E toamnă în pădure. Copacii bătrâni şi mari se leagănă în puterea vântului rece. Animalele pădurii s-au adunat la Consiliul de toamnă. În faţă iese un lup bătrân:- În această toamnă, pădurea a fost darnică cu noi şi ne-a oferit multe roade.
- Aşa este, dar aşa numitele gunoaie ne-au dat mult de furcă.
A trebuit să le adunăm cu labele noastre micuţe, iar veveriţa aproape că s-a sufocat într-o pungă de plastic, zise o vulpe tânără.- Da! Ar trebui să-i învăţăm minte pe oameni. Pădurea nu este groapa lor de gunoi. Eu propun să nu mai avem grijă de ea, spuse indignat un mistreţ mare şi puternic.
Dar deodată, în mijlocul mulţimii de animale ieşi o ursoaică bătrână ce spuse:- Ajunge! Animalele pădurii îşi vor aduna provizii; unii se vor pregăti de hibernat, dar nimeni nu va ataca oamenii. Noi trebuie să fim paşnici căci nu toţi oamenii sunt la fel: unii vor polua pădurea, dar alţii vor veni şi o vor îngriji.
Aşa cuvântă bătrâna ursoaică. Toţi au ascultat cu atenţie înţeleptele ei cuvinte. Apoi s-au despărţit şi astfel a luat sfârşit Consiliul de toamnă.
Frunze galbene plutesc în aer. Copacii bătrâni şi mari ai pădurii se leagănă în puterea vântului rece al toamnei...
Larionov Sara, Avasiloaie Cătălin, Puşcuţă Teodor - clasa a VIII-a.
Fotografii: Chindriş Simona şi Burda Cristina
