vineri, 19 noiembrie 2010

Poezii despre apă

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân’ la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

Burda Cristi
Apa în natură

Peste tot pe unde priveşti
Numai apă întâlneşti.
E lichid – atunci când plouă
Sau când dimineaţa-i rouă.
Sub formă de gaz o avem
În aerul pe care-l respirăm.
Iar când ninge şi-i Crăciun,
E solidă, drept vă spun!
În orice stare de agregare
Apa n-are asemănare.

Bardan Diana,
clasa a VIII-a B




Apa – un lichid vital

Apa este necesară
Pentru orice vietate.
Că din zori şi până-n seară
O-ntâlnim. Ce, n-am dreptate?

Orice floare are apă
Că de nu, se ofileşte.
Şi mieluţul se adapă,
Zbiară şi îţi mulţumeşte.

Iar bucatele alese
De la mese copioase
Sunt gătite tot cu apă
Că de nu, nu sunt gustoase.

Şi aşa, iubitul meu,
Apele ne sunt vitale.
Să luptăm cu poluarea
Şi eu, dar şi dumneatale!

Franciuc Sergiu-Daniel,
clasa a VI-a B