Îmi amintesc şi acum acel an când eram doar un pui de stejar, răsărit lângă un stejar mare şi bătrân de o sută de ani. În acea primăvară soarele îmi mângâia frunzele de un verde crud, pământul era umed şi afânat, iar lângă mine începeau să crească flori ce îşi împrăştiau mireasma de fiecare dată când vântul venea să se joace printre crengile stejarului.La venirea verii soarele arzător îşi răspândea căldura peste pădure, dar mie îmi era răcoare la umbra stejarului bătrân unde primeam doar câteva raze de soare necesare pentru fotosinteză. Ce plăcut era când păsările veneau sa-mi cânte trilurile lor minunate...
Apoi a venit toamna. Mi-au căzut frunzele şi eram speriat şi înfrigurat căci vântul nu mai era aşa de blând şi sufla, şi sufla... Până şi stejarul cel bătrân a rămas fără frunze. Spre întristarea mea, toate păsările cântătoare au plecat. Animalele îşi adunau provizii şi nu înţelegeam de ce.
Într-o zi când cerul era gri, din cer au început să cadă steluţe îngheţate până ce au acoperit tot pământul.
- O, dar a venit iarna, mi-am spus...
Vântul vâjâia şi vâjâia, iar în nopţile fără nori mi se agăţau pe crengi ţurţuri strălucitori. Şi totul era aşa de pustiu... Doar din când în când se auzea urletul sinistru al vreunui lup.
Iată deci cum a trecut primul an din viaţa mea în care am învăţat multe lucruri noi.
Larionov Sara, Girigan Iolanda, Caziuc Roxana, Olariu Ionela - clasa a VIII-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu