Sfârşit de toamnă

	Toamna În rezerva de cerneală Cu mult sârg am adunat Multe vorbe despre toamnă Şi aici le-am aşezat. Am trecut pe sub copacii Care-şi poartă bucuroşi A lor mantie măiastră Pe buştenii scorburoşi. Toamna a aşternut iară Covorul multicolor Presurând bucăţi de aur Pe-al pământului ogor. A pus frunză lângă frunză Şi tulpini lângă tulpini Decorând cu frunze multe Prin parcuri, păduri, grădini Iacoban Samuel, clasa a VIII-a B
	Un nou peisaj Toamna iarăşi a venit, Frunzele le-a-ngălbenit, Păsărelele-au fugit, Vântul rece le-a gonit. Frigul dacă a sosit De brumă s-a însoţit. Ei soarele l-au fugărit Aerul s-a răcorit Grădini, păduri s-au pustiit Şi un nou peisaj s-a făurit. Franciuc Tiberiu, clasa a VIII-a B
	Toamna A venit un anotimp Astăzi dimineaţă-n zori. Am văzut trecând în zbor Multe cârduri de cocori. Dar noi mai avem de lucru Căci avem de dus acasa Holdele de pe ogor Adunate cu mult spor. Vântul rece ne şopteşte Murmurând încetişor: Toamna repede se duce, Vine iarna repejor! Burda Cristina, clasa a IX-a

Fotografii realizate de: Bardan Petru, Asofronie Emima - clasa a VII-a A,
Saghin Diego - clasa a VII-a B.

Poezii despre apă

Apa Apa este un izvor Ce dă viaţă tuturor. De la mic şi pân’ la mare Toate au nevoie mare Şi de apă şi de soare. H²O este formula care Dimineaţa dă răcoare. Pe pământ ea se aşează Rouă până spre amiază. Orice plantă cât de mică, Ca să ajungă frumuşică, O primeşte orice-ar fi Dimineaţa-n zori de zi. Chiar şi noi, de dimineaţă, Ne spălăm cu ea pe faţă. Iar apoi în ceai, la masă Şi în supă, la amiază. Deci să ştie fiecare, Fără apă - viaţă n-are. Deci e bine s-o păstrăm, Curată să o avem. Căci dacă o murdărim Cu toţii o să murim! Burda Cristi

	Apa în natură Peste tot pe unde priveşti Numai apă întâlneşti. E lichid – atunci când plouă Sau când dimineaţa-i rouă. Sub formă de gaz o avem În aerul pe care-l respirăm. Iar când ninge şi-i Crăciun, E solidă, drept vă spun! În orice stare de agregare Apa n-are asemănare. Bardan Diana, clasa a VIII-a B Apa – un lichid vital Apa este necesară Pentru orice vietate. Că din zori şi până-n seară O-ntâlnim. Ce, n-am dreptate? Orice floare are apă Că de nu, se ofileşte. Şi mieluţul se adapă, Zbiară şi îţi mulţumeşte. Iar bucatele alese De la mese copioase Sunt gătite tot cu apă Că de nu, nu sunt gustoase. Şi aşa, iubitul meu, Apele ne sunt vitale. Să luptăm cu poluarea Şi eu, dar şi dumneatale! Franciuc Sergiu-Daniel, clasa a VI-a B