Masă rotundă la Agenţia pentru Protecţia Mediului Suceava

Luna Pădurii (15 martie - 15 aprilie) este unul din cele mai importante evenimente silvice şi ecologice, reprezentînd o modalitate de sensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali, cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. In cadrul Lunii Pădurii, miercuri, 31 martie 2010, la sediul APM Suceava a avut loc o masă rotundă cu tema "Importanţa ecosistemelor forestiere în sănătatea mediului natural şi sănătatea populaţiei". Au fost prezenţi, în afară de gazde, numeroşi invitaţi de la Direcţia Silvică, Academia Română, Prefectură, elevi şi profesori de la eco-şcoli din judeţ, reprezentanţi ai agenţilor economici din industria autohtonă a lemnului. Rangerii juniori Bogdan Bilauca, Mihaela Rodinciuc şi Andrei Turcu au prezentat un material în PowerPoint despre activităţile desfăşurate de rangeri şi contribuţia lor la studierea şi protecţia ecosistemului de pădure din localitate - Rezervaţia Făgetum Dragomirna. Au fost apreciaţi şi felicitaţi, iar domnul director al APM Constantin Proboteanu şi doamna Anca Ionce le-au înmânat premii pentru toţi cei 10 rangeri juniori de la Şcoala cu clasele I-VIII Mitocu Dragomirnei. Materiale foarte interesante despre pădure şi vieţuitoarele ei au prezentat domnul ing. Cătălin Diaconescu de la Direcţia Silvică şi domnul doctor biolog Sorin Trelea, reprezentant al Academiei Române. Discuţiile au fost conduse de dl. director al APM Constantin Proboteanu. S-a discutat despre funcţiile pădurii, au fost aduse numeroase informaţii despre pădure, despre deşeurile lemnoase şi cum pot fi valorificate, despre utilitatea păstrării unui mediu forestier sănătos. Ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre mulţumindu-le pentru invitaţie. D-na Anca Ionce ne-a promis că ne vom revedea în curând în cadrul altor activităţi legate de Rezervaţia Făgetum Dragomirna.

Apa în natură

Ghici, ghicitoarea mea Oare ce poate fi ea? Peste tot se află-n lume, Orişiunde ea pătrunde. Are trei stări de agregare Şi nici un fel de culoare. N-are gust, n-are miros, La toţi le e de folos. Orice fiinţă o bea. Ai ghicit ghicitoarea mea? Da, acuma ai aflat Şi este adevărat, Apa e acea substanţă Care nouă ne dă viaţă. Popovici Larisa şi Cozorici Mirela, clasa a VIII-a A
Cu toţii ştim cât de importantă este apa pentru tot ce e viu pe pământ şi cât de prezentă este ea în viaţa noastră de zi cu zi. Chiar dacă la şcoală învăţăm multe lucruri despre apă, ne-am propus să le verificăm în natură şi chiar să aflăm lucruri noi.
Vremea însorită, deşi rece, a începutului de primăvară ne-a creat condiţii prielnice pentru ceea ce ne-am propus. Am avut la dispoziţie apa în toate cele trei stări de agregare. Cerul albastru crea un contrast frumos cu norii albi, pufoşi. Zăpada învelea rădăcinile copacilor. Pârâiaşul de la marginea pădurii clipocea domol. Am parcurs veseli drumul de la şcoală, prin sat, apoi peste câmp până la pădurea Mitocaş. Ştiam că vom studia apa în natură. Eram curioşi să vedem ce vom face, cum ne vom descurca. La marginea pădurii, după ce am făcut o scurtă cercetare a zonei, ne-am grupat în echipe diferite şi fiecare echipă a primit fişa cu sarcini de lucru.
Naturaliştii au cercetat cum trăiesc plantele şi animalele sub zăpadă. Au constatat că sub zăpadă sunt multe plăntuţe verzi şi că trăiesc acolo foarte bine fiindcă pământul era umed, zăpada le ţinea de cald, ba chiar şi lumina trecea prin zăpadă. Au realizat şi o schemă a circuitului apei în natură pe care apoi au explicat-o colegilor lor. Au fost naturalişti: Caziuc Roxana, Ungureanu Loredana, Girigan Iolanda, Haliţchi Ana şi Giurcă Daniela.
Geografii au făcut observaţii pentru aprecierea tipurilor de apă existente în zonă şi au cercetat efectele apei asupra reliefului. Au fost geografi: Bardan Diana, Onofrei Larisa, Rodinciuc Iulia, Olariu Cristina, Lesan Ramona.
Fizicienii au verificat experimental caracteristicile apei. Au măsurat temperatura, volumul şi densitatea apei şi zăpezii şi ne-au explicat că vieţuitoarele acvatice nu suferă din cauza gerului deoarece gheaţa pluteşte la suprafaţa apei lichide. Au fost fizicieni: Puşcuţă Theodor, Franciuc Tiberiu, Asofronie Emima, Franciuc Camelia şi Havriştiuc Daniela.
Sanitarii ne-au demonstrat rolul apei pentru sănătate şi cum poate fi folosită apa pentru acordarea primului ajutor. Au fost sanitari: Tudosanu Claudiu, Borosan Ionuţ, Samoilă Lazăr, Ţiculeanu Daniela, Coclici Ioana, Samoilă Andreea.
Artiştii ne-au arătat că apa poate fi folosită sub forma zăpezii pentru a modela o căsuţă, o fântână, un baraj, oameni de zăpadă. Au fost artişti: Bardan Petrică, Tcaciuc Marius, Vartolomei Vlad, Haliţchi Emanuel, Condorovici Lucian, Serediuc Ştefan şi Opriş Marius.
Ailincăi Sabina, Petraru Ligia, Iacoban Samuel au încercat să exprime în versuri frumuseţea naturii. Turcu Andrei şi Bilauca Dorel au fost fotografi. Credem că toţi am avut un câştig prin faptul că interesul pentru investigarea mediului s-a soldat cu experienţe utile şi cunoştinţe aplicabile în activitatea şcolară viitoare. Colaborarea în timpul desfăşurării activităţilor a fost fructuoasă şi reprezintă un model pentru lucrul în echipă.
Când în calea ta copile Întâlneşti izvor de apă, Tu gândeşte-te că apa Este cea mai importantă. Fără apă în natură-i Ca şi cerul fără soare. Ea susţine viaţa multor Specii de vieţuitoare. Franciuc Otilia, clasa a VIII-a A

Păsările pădurilor noastre

Ghionoaia sură

Este numită şi ciocănitoarea verzuie (Picus canus). În ţara nostră sunt 14 specii de ciocănitori. Este cunoscut faptul că ciocănitorile, prin felul lor de viaţă, aduc o contribuţie deosebită la combaterea dăunătorilor din păduri şi livezi cu pomi fructiferi. Datorită auzului lor fin, ele reuşesc să depisteze dăunătorii de scoarţă şi cei xilofagi, exact acolo unde se găsesc, indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larvă, pupă, adult) şi le distrug. Majoritatea rămîn la noi în timpul iernii.
Ghionoaia sură face parte dintre speciie sedentare ca şi ciocănitoarea mare, ciocănitoarea mică, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea pestriţă. Se întâlneşte mai ales în pădurile de gorun cu fag şi în zăvoaie.
Ghionoaia sură este o pasăre de talie mijlocie, măsoară 25-27 cm, cam cât o mierlă. Are capul şi gâtul gri, spatele şi aripile verde-gălbui iar pieptul alburiu. La cioc are un fel de mustaţă neagră. In plus masculul are şi o pată roşie frontală.
Caracteristice pentru ciocănitori sunt ciocul puternic, limba lungă prevazută cu mici cârligaşe la capăt pentru a putea extrage cu uşurinţă insectele din crăpăturile copacilor, precum şi
degetele terminate cu gheare puternice, curbate, orientate două înainte şi două înapoi care le permit să se caţăre cu uşurinţă în arbori, folosind ca sprijin şi penele cozii care sunt foarte rezistente.
Îşi construieşte cuibul preferând copacii bătrâni, scorburoşi. Diametrul orificiului de intrare este de 5-6 cm, adâncimea cuibului de 25-30 cm, iar lărgimea de 15-21 cm. Femela depune 7-9 ouă odată pe an. Clocirea durează 14-17 zile, fiind asigurată de ambii părinţi.
Hrănirea se face cu diverse insecte pe care le găseşte fie pe copaci fie pe sol (mai ales furnici), dar poate să-şi completeze hrana cu fructe şi seminţe.
S-a observat că o ciocănitoare în căutarea hranei poate parcurge
în două ore cam 4-5 km şi cercetează cam 130 de arbori, insistând mai mult pe copacii bătrâni. Nu se suportă doi indivizi pe acelaşi arbore, cei doi intră în luptă pentru teritoriu.
Ciocănitorile sunt păsări foarte folositoare şi trebuie protejate prin menţinerea în arborete a arborilor scorburoşi, care mai vegetează bine, pentru a le asigura condiţii de cuibărit.
Suntem bucuroşi că am reuşit să fotografiem şi să filmăm acest exemplar frumos de ciocănitoare. Ni s-a părut interesant să observăm cum culege cu grijă insectele de pe ramuri fără a ciocăni în trunchiurile copacilor. N-a fost uşor să ne apropiem de ea şi s-o urmărim în deplasările ei acrobatice de la un copac la altul.

Bardan Petru, Borosan Ionuţ, Samoilă Lazăr - clasa a VI-a A










Alte păsări din pădurile noastre:

• Barza neagră
• Botgrosul
  

Primii ghiocei

Vestitorul primăverii

Prin covorul alb de nea
A scos capu-o floricea.
Are-n vârf un clopoţel,
Se numeşte GHIOCEL.

Lângă el ies alţii, mii
Se-mpânzesc şi pe câmpii,
Primăvara toţi vestind,
Greaua iarnă alungând.

Nu e parfumat prea tare,
Dar frumos, nevoie mare
Şi gingaş e tot la fel,
Aşa-i micul GHIOCEL!

Franciuc Sergiu,
clasa a V-a B

Legături:

• Poezii despre natură scrise de copii