Consiliul de toamnă

E toamnă în pădure. Copacii bătrâni şi mari se leagănă în puterea vântului rece. Animalele pădurii s-au adunat la Consiliul de toamnă. În faţă iese un lup bătrân:
- În această toamnă, pădurea a fost darnică cu noi şi ne-a oferit multe roade.
- Aşa este, dar aşa numitele gunoaie ne-au dat mult de furcă. A trebuit să le adunăm cu labele noastre micuţe, iar veveriţa aproape că s-a sufocat într-o pungă de plastic, zise o vulpe tânără.
- Da! Ar trebui să-i învăţăm minte pe oameni. Pădurea nu este groapa lor de gunoi. Eu propun să nu mai avem grijă de ea, spuse indignat un mistreţ mare şi puternic.
Dar deodată, în mijlocul mulţimii de animale ieşi o ursoaică bătrână ce spuse:
- Ajunge! Animalele pădurii îşi vor aduna provizii; unii se vor pregăti de hibernat, dar nimeni nu va ataca oamenii. Noi trebuie să fim paşnici căci nu toţi oamenii sunt la fel: unii vor polua pădurea, dar alţii vor veni şi o vor îngriji.
Aşa cuvântă bătrâna ursoaică. Toţi au ascultat cu atenţie înţeleptele ei cuvinte. Apoi s-au despărţit şi astfel a luat sfârşit Consiliul de toamnă.
Frunze galbene plutesc în aer. Copacii bătrâni şi mari ai pădurii se leagănă în puterea vântului rece al toamnei...


Larionov Sara, Avasiloaie Cătălin, Puşcuţă Teodor - clasa a VIII-a.
Fotografii: Chindriş Simona şi Burda Cristina

Grădina de lângă şcoală

Grădina noastră a luat fiinţă, aşa cum îi şade bine unei grădini, primăvara.
A fost un început timid. Azi un strat, mâine altul ... Cine vrea să sape straturi? ... Cine aduce răsaduri? ... Cine plantează? ... Cine smulge buruienile? ... Cine udă? ...
Cine au fost grădinarii? Foarte mulţi copii, elevi ai şcolii din Mitocu Dragomirnei. Elevi din clasele mici şi mari.
Cei din clasele a VIII-a au plecat spre alte şcoli dar au avut bucuria să vadă că florile plantate de ei au devenit punctul de atracţie al şcolii.

Cine, intrând pe poarta şcolii, nu a întors măcar o dată capul, cu admiraţie, spre florile din grădină? Ce de-a flori ... panseluţe (Viola witrockiana), stânjenei (Iris germanica), nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), salvie (Salvia splendens), lupin (Lupinus polyphyllus), gălbenele (Calendula officinalis), floarea-păianjen (Cleome spinosa), micşunele (Cheiranthus cheiri), flori de pai (Helichrysum bracteatum), vâzdoage (Tagetes patula), moţul curcanului (Amaranthus caudatus), păpălău (Physalis alkekengi), mustaţa flăcăului (Cosmos bipinnatus), cârciumărese (Zinnia elegans), crizanteme (Chrysanthemum indicum), gherghine (Dahlia variabilis), crini galbeni (Hemerocallis fulva), margarete (Leucanthemum vulgare), urechea mielului (Stachys byzantina), garofiţe (Dianthus barbatus), narcise (Narcissus poeticus). Şi cum să nu fie frumoase când mâinile harnice ale copiilor-grădinari le-au îngrijit şi ocrotit din primăvară până-n toamnă.

Chiar şi în vacanţa de vară copiii au venit să îngrijească florile.
Când brumele toamnei au început să înmoaie tulpinile florilor, tot mâinile copiilor au fost cele care să le ofere sprijin. Ca să avem şi în anul următor o grădină frumoasă, copiii au strâns cu grijă seminţele în care dorm adânc viitoarele flori.
Cine sunt micii grădinari? Pe câţiva dintre ei îi puteţi vedea în fotografii. Ne-ar trebui o listă lungă ca să-i pomenim pe toţi, sunt zeci de elevi din mai multe generaţii. Sunt copii care iubesc natura, iubesc frumuseţea florilor, cărora le place să dăruiască şi altora, prin munca lor răbdătoare, bucurii.