joi, 15 aprilie 2010
Ziua Rezervaţiei "Făgetul Dragomirna"
Am avut bucuria să fim astăzi împreună, elevi, dascăli, invitaţi pentru a marca, aşa ca în fiecare an, un eveniment ecologic foarte cunoscut, este vorba despre “Luna Pădurii”. În plus, astăzi mai avem două evenimente de sărbătorit. Este vorba despre Ziua Rezervaţiei "Făgetul Dragomirna" dar şi de parcurgerea de către Rangerii Juniori a unui an de activităţi remarcabile.
Cu această ocazie am pregătit un program variat care s-a desfăşurat într-o atmosferă veselă.
La început am prezentat un material în power point prin care inimoşii Rangerii juniori de la şcoala noastră au povestit cum au cunoscut pădurea şi ce au făcut pentru ea.
În partea a doua a întâlnirii, Rangerii juniori ne-au încântat cu un scurt program artistic: o poveste (Povestea pădurii), un cântec (Vino în păduricea verde), o poezie (Prietenii pădurii).
Pentru activitatea desfăşurată în decursul anului, Rangerii juniori au fost premiaţi cu diplome şi agende.
Am invitat şi copii din clasele I-IV cărora dorim să le transmitem cunoştinţele noastre. Cu cât vom şti mai multe despre pădure, cu atât o vom preţui mai mult. Nu doar adulţii sunt chemaţi să facă ceva pentru pădure ci şi copiii.
Pentru ei am organizat un concurs. Deşi erau foarte emotionaţi, micuţii au dat răspunsurile bune şi au primit calificativul maxim.
Au fost foarte bucuroşi să primească diplome chiar de la prietenii lor mai mari, Rangerii juniori. Apoi ne-am fotografiat împreună.
La finalul programului nostru au avut loc discuţii cu invitaţii referitoare la materialele prezentate şi la activităţile desfăşurate.
Le mulţumim tuturor şi sperăm că anul viitor vom fi din nou împreună pentru a prezenta ce au mai făcut Rangerii Juniori pentru pădurile comunei şi pentru localitatea lor în general.
Fotografiile au fost realizate de Raluca Bidău, clasa a VII-a B
marți, 13 aprilie 2010
Povestea pădurii
Era odată, într-un ţinut îndepărtat, o pădure frumoasă, liniştită, cu multe vietăţi mari şi mici care se înţelegeau foarte bine între ele. Într-o zi, vieţuitoarele pădurii s-au adunat la sfat ca să aleagă un rege al pădurii. Brazii cei tineri, pinii şi molizii l-au propus pe Bradul cel Falnic pentru că este cel mai înalt şi cuprinde toată pădurea cu privirea, astfel că poate să-i supravegheze pe toţi. Carpenii, fagii şi arţarii l-au propus pe Stejarul cel Bătrân pentru experienţa lui de viaţă şi pentru că oferă hrană şi adăpost multor vieţuitoare ale pădurii (mistreţi, veveriţe, pârşi, ciocănitori, gaiţe etc.).
Pe când vorbeau ei, iată că s-au auzit nişte glasuri vesele, neobişnuite pentru acele locuri îndepărtate de lume. Vieţuitoarele pădurii au tăcut uimite. Un grup de copii, porniţi în drumeţie, au intrat în poieniţă.
Unii copii, mai zburdalnici, s-au desprins de grup şi alergau, chiuiau, se agăţau de crengile copacilor rupându-le. S-au căţărat în copaci şi au distrus cuiburile unor păsări. Iar unii se pregăteau să facă un foc chiar la rădăcina Bradului cel Falnic. Ce să mai spunem de hârtiile de la mâncare şi sticlele de plastic ce erau împrăştiate peste tot.
Alţi copii, mai serioşi, s-au oprit să admire frumoasa poieniţă, măreţia copacilor, varietatea florilor, cântecele păsărilor. Au făcut şi fotografii. Doar veniseră în pădure ca să afle câte ceva din tainele ei, nu doar să se recreeze. Captivaţi de activitatea lor, nu şi-au dat seama că grupul se destrămase, neştiind ce năzbâtii fac colegii.
Copacii şi celelalte vieţuitoare ale pădurii au privit cu îngrijorare la ce făceau copiii. Cel mai îngrijorat era Bradul cel Falnic pentru că cetina lui se poate aprinde foarte repede.
Dându-şi seama de pericol, Stejarul cel Bătrân s-a hotărât să ia măsuri urgente. A trimis ciocănitorile să lovească puternic în trunchiurile copacilor pentru a face cât mai mult zgomot. Iar pe gaiţe le-a îndemnat să ţipe cât mai tare ca să alerteze pădurea. Au fost chemaţi mistreţii, vulpile, căprioarele, iepuraşii şi veveriţele, urşii, aricii, lupii, bufniţele. Toţi trebuiau să înlăture pericolul. Şi mai ales Pădurarul căci pădurea nu poate să se apere singură de toate primejdiile, mai ales de acelea provocate de oameni.
Tocmai atunci a sosit şi Pădurarul care, privindu-i mustrător, le-a spus cu îngrijorare în glas:
- Ştiţi ce era să faceţi? Se putea întâmpla o nenorocire! Am sosit la timp, chemat de vieţuitoarele pădurii şi am văzut cum a rămas locul pe unde aţi trecut voi. Vă daţi seama câte greşeli aţi făcut nerespectând pădurea şi vieţuitoarele ei? Dar acum, din fericire, totul este sub control.
Copiii s-au oprit întristaţi, ba chiar unii au început să plângă şi să-şi facă reproşuri.
- Cum putem să reparăm ce am stricat? Noi iubim pădurea şi dorim să o protejăm ca să nu se mai întâmple astfel de lucruri.
- Puteţi să deveniţi ajutori de pădurar. Dar pentru început, lăsaţi poieniţa aşa cum aţi găsit-o. Ne vom mai întâlni şi vă voi învăţa ce să faceţi ca să ocrotiţi pădurea.
- Vă mulţumim!, au spus emoţionaţi copiii. Au curăţat poieniţa şi au plecat bucuroşi spre casă.
Dar oare cum s-a sfârşit povestea ce o începusem? Noi am aflat de la pădurar că, spre asfinţit, copacii şi celelalte animale şi-au continuat sfatul în linişte. După ce au văzut cum s-a terminat totul, au hotărât că Bătrânul Stejar este mai potrivit să îi conducă pentru că este mai înţelept şi se implică mai mult în problemele lor.
Pădurea este încă şi astăzi îndepărtată de lume, liniştită, frumoasă, curată şi toate vieţuitoarele trăiesc în pace. Din când în când vin în pădure pădurarul şi ajutoarele lui, copii care acum fac doar fapte bune: studiază pădurea, nu rup crengile copacilor, nu fac focul în pădure, nu fac gălăgie să sperie animalele, nu lasă gunoaie în urmă, au construit căsuţe pentru păsărele, au făcut acţiuni de igienizare a pădurii, au plantat copaci, au amplasat panouri indicatoare. Şi pentru că echipa lor trebuia să poarte un nume, şi-au spus "Rangeri juniori". De la ce şcoală, din ce localitate? Vă las să aflaţi singuri!
Pe când vorbeau ei, iată că s-au auzit nişte glasuri vesele, neobişnuite pentru acele locuri îndepărtate de lume. Vieţuitoarele pădurii au tăcut uimite. Un grup de copii, porniţi în drumeţie, au intrat în poieniţă.
Unii copii, mai zburdalnici, s-au desprins de grup şi alergau, chiuiau, se agăţau de crengile copacilor rupându-le. S-au căţărat în copaci şi au distrus cuiburile unor păsări. Iar unii se pregăteau să facă un foc chiar la rădăcina Bradului cel Falnic. Ce să mai spunem de hârtiile de la mâncare şi sticlele de plastic ce erau împrăştiate peste tot.
Alţi copii, mai serioşi, s-au oprit să admire frumoasa poieniţă, măreţia copacilor, varietatea florilor, cântecele păsărilor. Au făcut şi fotografii. Doar veniseră în pădure ca să afle câte ceva din tainele ei, nu doar să se recreeze. Captivaţi de activitatea lor, nu şi-au dat seama că grupul se destrămase, neştiind ce năzbâtii fac colegii.
Copacii şi celelalte vieţuitoare ale pădurii au privit cu îngrijorare la ce făceau copiii. Cel mai îngrijorat era Bradul cel Falnic pentru că cetina lui se poate aprinde foarte repede.
Dându-şi seama de pericol, Stejarul cel Bătrân s-a hotărât să ia măsuri urgente. A trimis ciocănitorile să lovească puternic în trunchiurile copacilor pentru a face cât mai mult zgomot. Iar pe gaiţe le-a îndemnat să ţipe cât mai tare ca să alerteze pădurea. Au fost chemaţi mistreţii, vulpile, căprioarele, iepuraşii şi veveriţele, urşii, aricii, lupii, bufniţele. Toţi trebuiau să înlăture pericolul. Şi mai ales Pădurarul căci pădurea nu poate să se apere singură de toate primejdiile, mai ales de acelea provocate de oameni.
Tocmai atunci a sosit şi Pădurarul care, privindu-i mustrător, le-a spus cu îngrijorare în glas:
- Ştiţi ce era să faceţi? Se putea întâmpla o nenorocire! Am sosit la timp, chemat de vieţuitoarele pădurii şi am văzut cum a rămas locul pe unde aţi trecut voi. Vă daţi seama câte greşeli aţi făcut nerespectând pădurea şi vieţuitoarele ei? Dar acum, din fericire, totul este sub control.
Copiii s-au oprit întristaţi, ba chiar unii au început să plângă şi să-şi facă reproşuri.
- Cum putem să reparăm ce am stricat? Noi iubim pădurea şi dorim să o protejăm ca să nu se mai întâmple astfel de lucruri.
- Puteţi să deveniţi ajutori de pădurar. Dar pentru început, lăsaţi poieniţa aşa cum aţi găsit-o. Ne vom mai întâlni şi vă voi învăţa ce să faceţi ca să ocrotiţi pădurea.
- Vă mulţumim!, au spus emoţionaţi copiii. Au curăţat poieniţa şi au plecat bucuroşi spre casă.
Dar oare cum s-a sfârşit povestea ce o începusem? Noi am aflat de la pădurar că, spre asfinţit, copacii şi celelalte animale şi-au continuat sfatul în linişte. După ce au văzut cum s-a terminat totul, au hotărât că Bătrânul Stejar este mai potrivit să îi conducă pentru că este mai înţelept şi se implică mai mult în problemele lor.
Pădurea este încă şi astăzi îndepărtată de lume, liniştită, frumoasă, curată şi toate vieţuitoarele trăiesc în pace. Din când în când vin în pădure pădurarul şi ajutoarele lui, copii care acum fac doar fapte bune: studiază pădurea, nu rup crengile copacilor, nu fac focul în pădure, nu fac gălăgie să sperie animalele, nu lasă gunoaie în urmă, au construit căsuţe pentru păsărele, au făcut acţiuni de igienizare a pădurii, au plantat copaci, au amplasat panouri indicatoare. Şi pentru că echipa lor trebuia să poarte un nume, şi-au spus "Rangeri juniori". De la ce şcoală, din ce localitate? Vă las să aflaţi singuri!
Povestea a fost scrisă după o idee de Bidău Raluca, clasa a VII-a B
Desene de F. Luciana
Desene de F. Luciana
Vezi şi : Prietenii pădurii - povestire în versuri
luni, 12 aprilie 2010
Prietenii pădurii
Într-o pădure-ndepărtată Erau alegeri de-mpărat Şi toata lumea agitată Se adunase la votat: Brazi, molizi, tei şi stejari Iepuri, vulpi, lupi şi bursuci Carpeni, fagi, aluni, arţari, Păsărele mari şi mici. Din candidaţi, sunt doi mai falnici: Bradul şi-un stejar bătrân Şi amândoi la fel de vrednici De a porni pe-acelaşi drum. Nu ştie nimeni, cum, de unde, Dar o scânteie s-a aprins Şi riscă să ia foc pădurea. Pe cine ne bazăm la stins…? Bradul cel falnic simte frica Cum îl loveşte şi-l îngheaţă. Cetina lui iute se-aprinde – Gândeşte el palid la faţă. Stejarul însă acţionează, Cheamă pe toţi, şi mic şi mare, Să facă gălăgie multă, Să cheme alte ajutoare. | Şi păsărele, şi-animale Aleargă iute-n sus şi-n jos Strigând şi căutând soluţii Şi vrând să fie de folos. Tocmai atunci, chiar pădurarul Şi cu copiii din Mitoc La lecţia despre natură Se îndreptau spre acel loc. Văzând ei agitaţie multă, Simţind miros de ars şi fum Porniră iute spre poiană Ghidaţi de urme de pe drum. Focul l-au stins imediat Cu apă rece din izvor. O lecţie bună-au învăţat: Să fii pădurii de-ajutor. Doar în echipă au reuşit, Unindu-şi forţele-mpreună, Să stingă focul izbucnit Făcând astfel o faptă bună. Pădurea i-a apreciat Pe copilaşii salvatori Şi-n triluri i-a acompaniat – Doar ei sunt Rangeri Juniori! V.L. |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)