Este numită şi ciocănitoarea verzuie (Picus canus). În ţara nostră sunt 14 specii de ciocănitori. Este cunoscut faptul că ciocănitorile, prin felul lor de viaţă, aduc o contribuţie deosebită la combaterea dăunătorilor din păduri şi livezi cu pomi fructiferi. Datorită auzului lor fin, ele reuşesc să depisteze dăunătorii de scoarţă şi cei xilofagi, exact acolo unde se găsesc, indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larvă, pupă, adult) şi le distrug. Majoritatea rămîn la noi în timpul iernii.
Ghionoaia sură face parte dintre speciie sedentare ca şi ciocănitoarea mare, ciocănitoarea mică, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea pestriţă. Se întâlneşte mai ales în pădurile de gorun cu fag şi în zăvoaie.
Ghionoaia sură este o pasăre de talie mijlocie, măsoară 25-27 cm, cam cât o mierlă. Are capul şi gâtul gri, spatele şi aripile verde-gălbui iar pieptul alburiu. La cioc are un fel de mustaţă neagră. In plus masculul are şi o pată roşie frontală.
Caracteristice pentru ciocănitori sunt ciocul puternic, limba lungă prevazută cu mici cârligaşe la capăt pentru a putea extrage cu uşurinţă insectele din crăpăturile copacilor, precum şi
degetele terminate cu gheare puternice, curbate, orientate două înainte şi două înapoi care le permit să se caţăre cu uşurinţă în arbori, folosind ca sprijin şi penele cozii care sunt foarte rezistente.Îşi construieşte cuibul preferând copacii bătrâni, scorburoşi. Diametrul orificiului de intrare este de 5-6 cm, adâncimea cuibului de 25-30 cm, iar lărgimea de 15-21 cm. Femela depune 7-9 ouă odată pe an. Clocirea durează 14-17 zile, fiind asigurată de ambii părinţi.
Hrănirea se face cu diverse insecte pe care le găseşte fie pe copaci fie pe sol (mai ales furnici), dar poate să-şi completeze hrana cu fructe şi seminţe.
S-a observat că o ciocănitoare în căutarea hranei poate parcurge
în două ore cam 4-5 km şi cercetează cam 130 de arbori, insistând mai mult pe copacii bătrâni. Nu se suportă doi indivizi pe acelaşi arbore, cei doi intră în luptă pentru teritoriu.
Ciocănitorile sunt păsări foarte folositoare şi trebuie protejate prin menţinerea în arborete a arborilor scorburoşi, care mai vegetează bine, pentru a le asigura condiţii de cuibărit.
Suntem bucuroşi că am reuşit să fotografiem şi să filmăm acest exemplar frumos de ciocănitoare. Ni s-a părut interesant să observăm cum culege cu grijă insectele de pe ramuri fără a ciocăni în trunchiurile copacilor. N-a fost uşor să ne apropiem de ea şi s-o urmărim în deplasările ei acrobatice de la un copac la altul.
Bardan Petru, Borosan Ionuţ, Samoilă Lazăr - clasa a VI-a A
Alte păsări din pădurile noastre:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu