luni, 12 aprilie 2010

Prietenii pădurii

Într-o pădure-ndepărtată
Erau alegeri de-mpărat
Şi toata lumea agitată
Se adunase la votat:

Brazi, molizi, tei şi stejari
Iepuri, vulpi, lupi şi bursuci
Carpeni, fagi, aluni, arţari,
Păsărele mari şi mici.

Din candidaţi, sunt doi mai falnici:
Bradul şi-un stejar bătrân
Şi amândoi la fel de vrednici
De a porni pe-acelaşi drum.

Nu ştie nimeni, cum, de unde,
Dar o scânteie s-a aprins
Şi riscă să ia foc pădurea.
Pe cine ne bazăm la stins…?

Bradul cel falnic simte frica
Cum îl loveşte şi-l îngheaţă.
Cetina lui iute se-aprinde –
Gândeşte el palid la faţă.

Stejarul însă acţionează,
Cheamă pe toţi, şi mic şi mare,
Să facă gălăgie multă,
Să cheme alte ajutoare.

Şi păsărele, şi-animale
Aleargă iute-n sus şi-n jos
Strigând şi căutând soluţii
Şi vrând să fie de folos.

Tocmai atunci, chiar pădurarul
Şi cu copiii din Mitoc
La lecţia despre natură
Se îndreptau spre acel loc.

Văzând ei agitaţie multă,
Simţind miros de ars şi fum
Porniră iute spre poiană
Ghidaţi de urme de pe drum.

Focul l-au stins imediat
Cu apă rece din izvor.
O lecţie bună-au învăţat:
Să fii pădurii de-ajutor.

Doar în echipă au reuşit,
Unindu-şi forţele-mpreună,
Să stingă focul izbucnit
Făcând astfel o faptă bună.

Pădurea i-a apreciat
Pe copilaşii salvatori
Şi-n triluri i-a acompaniat –
Doar ei sunt Rangeri Juniori!
V.L.
Vezi şi: Povestea pădurii