miercuri, 14 iulie 2010

Inocenţa copilăriei


Câţi dintre noi nu păstrăm printre amintiri întâmplări hazlii din copilărie? Buni şi neştiutori, copiii au totdeauna dragoste şi intenţii bune faţă de prietenii lor necuvântători, animalele domestice. Dar uneori... mai apar şi situaţii poznaşe...

Pisoiul cel norocos

Era cu vreo două-trei zile înaintea hramului, iar mama şi mătuşa mea făceau mâncare pentru musafirii ce urmau să vină. Sora mea cea mică, văzând că ele au tăiat câteva găini, a luat un cuţit de pe masă şi, privind prin casă a văzut pisoiul mătuşii mele. Ea l-a prins, au intrat sub masă amândoi şi, punând cuţitul pe gâtul lui, a început să taie. Dar fiind mică, nu a apucat bine cuţitul care şi aşa nu prea tăia. Văzând că nu taie, a luat un foarfece de pe masă şi i-a tăiat mustăţile. Şi aşa a scăpat pisoiul doar cu mustăţile tăiate!...
Ţâlea Daniel, clasa a VI-a A


Puişorii de raţă

Pe când aveam 4 anişori, mama a pus sub o raţă 17 ouă. După un timp, din ouă au ieşit 15 puişori. Într-o zi mama a scos puii afară şi a plecat până la o vecină. Eu m-am uitat la pui şi, pentru că strănutau, mi-a venit o idee: ce-ar fi să-i îngrijesc cu medicamente? Aşa că am închis raţa într-o cuşcă iar pe puişori i-am pus într-o cutie şi i-am dus în camera mea. Am adus o sticluţă cu picături de pus în nas, alifie şi o foarfecă. Mai întâi am tuns puişorii. Apoi i-am dat cu alifie. În final am vrut să le pun picături în nas şi fiindcă nu le intra, am vrut să le pun pe limbă. Ei au început să ţipe şi atunci m-am gândit că e bine să le fac o injecţie ca să le treacă durerea. N-am apucat să pun planul în aplicare pentru că l-am auzit pe tata care mă striga. Nu prea eram sigură că am făcut bine, aşa că am luat puişorii într-o pungă, am sărit pe geam şi i-am dus raţei. Apoi am venit la tata şi i-am spus că am fost la joacă. După un timp a venit şi mama şi cand a văzut puişorii nu i-a venit să creadă. I-am spus că porcul i-a prins şi le-a mâncat penele. Dar mama şi-a dat seama că era una din boacănele mele şi a început să cerceteze. Când a găsit puf în camera mea şi toate instrumentele pe masă şi-a închipuit ce s-a întâmplat. Drept pedeapsă m-a tuns. Aşa că de atunci, câţiva ani buni, când vedeam un pui de raţă nici nu mă prea uitam la el.
Reziuc Rodica, clasa a VI-a A



Cloşca cu puii săi


Când eram mai mică, de vreo patru anişori, mama a pus o cloşcă pe ouă. Toate au fost bune până ce puişorii au ieşit din ouă.
Într-o zi am văzut-o pe mama cum spăla hainele mele. Şi ce mi-a trecut prin minte? Ce-ar fi să spăl şi eu puii? Aşa că i-am luat unul câte unul şi i-am spălat cât am putut eu, ca să iasă cât mai curaţi. Apoi i-am întins pe iarbă ca să se usuce. Dar puii fiind mici nu au rezistat şi... au murit toţi. Nu am spălat şi cloşca, dar cred că nici nu ar fi stat să o prind şi aşa a scăpat de mâna mea.

Baciu Petronela, clasa a VI-a A

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu